După anul 1989, Casa Scânteii este cunoscută sub denumirea de Casa Presei Libere.
Fostul Combinat Poligrafic "Casa Scânteii" s-a transformat şi el, după 1989, în Regia Autonomă a Imprimeriilor "Coresi" La rândul său, regia s-a transformat în februarie 1999 în Compania Naţională a Imprimeriilor Coresi - S.A. [2]
Clădirea este un ansamblu format din patru laturi ce adăpostesc o curte interioară mare, plus încă două ansambluri sub formă de U, care sunt legate de corpul din faţă, ansambluri ce au rămas deschise pentru a se construi după aceea un teatru şi o casă a sindicatelor. Deoarece cheltuielile de construcţie au fost foarte mari, teatrul şi casa sindicatelor nu au mai fost ridicate. [1]
O parte din fonduri s-a colectat prin subscripţie publică "benevolă", salariaţilor dându-li-se la salariu astfel de tichete, care justificau lipsa banilor. În imagine un tichet în valoare de 20 de lei, dar au existat şi de 30 lei şi 100 lei.
Casa Scânteii a fost prima lucrare la care constructorul a introdus calculul de rezistenţă la un eventual seism, luând în considerare niste norme mai vechi, italiene din timpul lui Mussolini. Aceste norme s-au dovedit a fi mai bune chiar decât cele din 1963, pentru că erau mai simple şi se punea mult accent pe intensitatea cutremurului, şi nu pe felul clădirii[1]
Clădirea fost gândită să fie funcţională şi s-au realizat multe săli, dar şi spaţii de birouri.
Arhitectura a fost inspirată de clădirile înalte din Moscova – Universitatea, Leningraskaia Gastelniţa (Hotelul Leningrad). O altă clădire care a avut aceeaşi sursă de inspiraţie este Palatul Culturii din Varşovia.
|
Statuia lui Lenin este înlăturată în martie 1990 |
Casa Presei Libere văzută dinspre parcul Herăstrău |
||
|
Vedere de pe Arcul de Triumf cu Bulevardul Kiseleff și Casa Presei Libere din București |
|||
